4 iunie 2012

A trecut ceva vreme...






 ...îmi permit sa spun ca noi incercam si invatam aici zi de zi, cum sa traim spiritualitatea practica, in legatura directa cu Creatorul. Sunt cuvinte mari, dar pe propriul Spatiu de Iubire, aceasta este posibil, si se petrece putin cate putin, in intimitatea sufletului, neobservabil din afara.
Dar sa nu credeti ca asa ceva este rezervat doar oamenilor “spirituali”. Din contra. Anastasia a redat lumii secretele tainuite de milenii de catre capii curentelor spirituale. Tocmai asta pare atat de incredibil la Anastasia: a oferit pe gratis, fara sa ceara plecaciuni sau 5% din venit, toate adevarurile legaturii Omului cu Creatorul sau. Si nu ne vine sa credem. Cum, sa fie asa de simplu totul? Da, dar necesita o mare schimbare in noi. Adevarul este mereu PUR si SIMPLU.
           Eu sunt un om obisnuit, om de rand.  Sunt om ca si voi. Simplu, cu defecte, cu calitati, cu sperante, cu temeri, dar am un VIS FRUMOS. Si am inteles ca daca eu nu pornesc la realizarea lui, acum, nimeni nu o va face pentru mine, si pentru copiii mei, si cand voi trece in lumea de dincolo, Cineva ma va intreba:

Daca ai visat frumos, de ce nu te-ai pornit la faurirea lui?
De ce nu ai avut curajul sa fii fericit?
Eu ti-am oferit totul inca de la inceput, restul a depins de tine!

Nu ma va intreba nimeni acolo, daca mi-am platit creditul la casa, sau la masina, daca am mancat produse bio de la supermarket, daca am folosit biodiesel la masina sau pungi si detergenti biodegradabili, ori daca am “oferit” copiilor mei cele mai bune conditii in oras unde ei sa-si poata face o cariera de succes. Acestea sunt doar scopurile noastre zilnice construite in vizuina de beton, care doar fac posibila construirea pe mai departe a altor noi vizuini de beton, necesare copiilor nostri pe care cu atata zel si daruire ii aruncam inca de la gradinita tot in plasa sistemului care te face sa tinzi catre maretul scop: o vizuina de beton, fara datorii la banca, un automobil modern si o casa de vacanta undeva la munte, la mare sau amandoua.
Oare credeti ca toate acestea au vreo importanta in derularea Maretii Creatii?
Exceptand efectele distructive pentru planeta si Univers, ale acestui mod de a ne “trai” vietile, am impresia ca singurul efect bun ar fi acela de a ne trezi la un moment dat si a observa lipsa de orizont cu care traim.
Ma intreaba unii dintre voi, cum am reusit sa fac trecerea, cat de departe este acum modul de trai de la oras fata de ce am acum, cum m-am adaptat, daca nu tanjesc dupa ceva din trecut, etc. Sunt convins ca sunt intrebarile tuturor, si raspunsul la acestea va fi de ajutor multora. 
 Insa eu va pun o intrebare:

-Ce avem noi acum care ne aduce fericire, implinire zilnica, sentimentul de bucurie a vietii...?
Am impresia ca sentimentul general al omului de oras este de singuratate, de lupta cu grijile si datoriile zilnice, nevoia de a reusi sa negociezi cu stresul si depresia care ne da tarcoale adesea, impanate cu imaginea datatoare de speranta a weekend-ului in care poti scapa de toate, sau a concediului in care poti sa te retragi undeva. Dar chiar si in momentele de relaxare, nu esti complet abandonat, te bantuie imaginea saptamanii care urmeaza, si in general a vietii fara speranta de mai bine. Aproape toti oamenii se simt singuri, separati, nevoiti sa lupte pentru ceva sau impotriva a ceva. Nu avem aproape deloc ocazia sa traim si sa simtim sentimentul unificarii, ca in Univers nu exista lupta, invinsi si invingatori, ca nimeni dintre oameni nu ar trebui sa fie de nici o parte a baricadei, ca este destul pentru toti, si mai ales ca poti trai cu bucurie alaturi de ceilalati si sa te bucuri de bucuria lor, de implinirile si realizarile lor, la care te vei bucura sa fii cocreator. Stiu, toate acestea sunt doar idealisme pentru viata salbatica din orase sau chiar de la sate.
Insa mai stiu ca toate acestea sunt si posibile, daca, eu, tu , voi, cei care le doriti si le visati, va miscati din pozitia in care stati acum pe raftul de supermarket al societatii actuale - in care altcineva va veni sa va spuna ca sa ganditi si ce nu, ce sa faceti si ce nu, la ce sunteti de folos si la ce nu, ce sa cumparati si ce nu, ce aveti nevoie si ce nu, ce sa invatati si ce nu – si sa va luati viata in propriile maini, visandu-va  visul pe care doriti sa-l traiti, si sa porniti sa-l impliniti. Intrebare:     Ce ne tine in loc sa nu pornim?  

Teama?! Teama de noi insine si de necunoscut?!
Lipsa visului, sau visul incomplet!?
Lipsa convingerii ca visul se poate realiza!?
Lipsa posibilitatilor materiale, care vine tot din lipsa convingerii ca se poate!?
Acestea sa fie motivele lipsei de actiune? Dar credeti ca altii nu au aceste temeri? Oare in alte tari de ce oamenii se misca, de ce s-au pornit? Ce avem noi in minus, sau ce au ei in plus? Totusi tara noastra are atat de multe posibilitati!
Motive putem gasi cu carul, insa fiecare are in el raspunsurile pentru el insusi. Si va mai amintesc ceva ce ne-a spus Anastasia: pentru a face schimbarea, este nevoie de SCHIMBARE. Cu alte cuvinte, nu poti fi acelasi om de la oras care sa te muti pur si simplu intr-o comunitate a libertatii si creatiei. Fiecare trebuie sa lase in urma ceva. Trebuie renuntat la ceva, iar asta este foarte dureros. Constat asta la absolut fiecare vizitator care si-ar dori sa se mute in comunitatea noastra. Entuziasmul este mare, insa cand apare imaginea concreta a traiului aici, la orizontul forului interior apare spectrul neputintelor personale, a lucrurilor la care fiecare in parte va trebui sa renunte. Si nu este usor. Anastasia a spus ca va gasi ea ceva pentru toti oamenii, care sa-i ajute sa renunte la ego, mandrie, ingamfare, orgoliu... Cum pentru Vladimir a gasit metoda cu cele noua genoflexiuni in fata directorului si angajatilor banicii de la care si-ar fi primit banii, la fel s-a gandit la ceva si pentru noi. Iar genoflexiunile noastre sunt  reprezentate exact de ceea ce in intimitatea noastra nu ne lasa sa facem pasul.
Visele noastre sunt frumoase, si poate chiar credem ca le putem realiza. Dar pana nu facem fiecare genoflexiunile proprii, accesul la o viata asa cum o visam, nu prea se poate face. Nu putem ramane aceiasi oameni de la oras si sa ne mutam aici. Cel mai indicat ar fi ca schimbarea sa inceapa deja de acolo.
Abia atunci simti ca poti trai in varf de munte, sau la deal, la campie, la mare, sau unde te trege sufletul, pe petecul tau de Patrie, unde sa-ti recunoasti Iubirea din tine, sa o poti manifesta in afara, catre pamantul tau, catre plante, catre animale, catre vecinii tai, de care chiar iti pasa. Si acolo vei incepe sa simti, vei invata sa simti, si cu timpul vei avea certitudinea din interior, ca Vorbele Anastasiei nu au fost goale, ci Universul, toata Creatia iti va raspunde prin intermediul Spatiului tau de Iubire, la Iubirea pe care din fiinta ta, ca o raza, tu o trimiti catre Creatie.
Eu nu stiam sa fac lucrul acesta. Nici nu puteam sa-mi imaginez cum as face asta, insa aveam presimtirea ca este posibil, si ca aceasta interactiune se poate naste. Am presimtit adevarul din spatele cuvintelor Anastasiei, am “simtit” logica divina in toate acestea, ca si cum ele erau implantate in mine inca de la nasterea mea din Dumnezeu, si doar am inceput sa mi le reamintesc. Si daca tot am riscat in viata mea de o gramada de ori, si de multe ori am pierdut, am zis sa ma mai risc si cu asta, sa incerc sa traiesc pe Spatiul meu de Iubire,  iar Iubirea atotcuprinzatoare sa raspunda Iubirii care timid din mine se revarsa catre plantutele, pomii, animalutele,  de pe spatiul meu.
Si acum invat!
Incet, incet experimentez cum este sa trimiti din preaplinul tau, si apoi sa observi instantaneu revarsandu-se inapoi catre tine. Nu sunt un sfant, un spiritual, un invatat. Am citit carti de spiritualitate, insa fara fapte nimic din toate cele citite nu capata valoare. Am presimtit ca reconectarea Omului direct cu Creatia prin intermediul unui petec de pamant, este un mare secret care a fost tainuit cu “sfintenie” de-a lungul mileniilor, deoarece ar fi permis oamenilor sa fie direct conectati la EL. N-ar mai fi avut nevoie de nici o religie, de nici un indrumator. Acesta este lucrul pe care multi nu-l pot intelege sau accepta. De aceea in oranduirea actuala a omenirii, foarte putini oameni au petecul lor de pamant. Pentru ca fortele care inca mai carmuiesc peste oameni stiu ca prin pamant, prin legatura directa, fiecare Om ar putea fi conectat direct la Creatie si ar putea intelege toate minciunile si masinatiile din lume, fara stiri sau filme documentare.
Nu pot sa va spun cum se face, dar incepi sa simti mai multe decat credeai ca ai putea. Pur si simplu din cand in cand, pe Spatiul tau de Iubire, simti ca iti mai vine cate-o idee, de care apoi te minunezi si tu cata intelepciune contine. Chiar si greseli daca faci, dupa o vreme, iti dai seama de ele. Plus ca incepi sa scapi incet, incet, de o multime de false pareri despre tine insuti, despre nevoile care credeai ca le ai, de unele temeri pe care le aveai. Aici am constatat ca nu ti se pot intampla lucruri mai rele, ci tot mai bune, mai frumoase. Sau in cel mai rau caz poti ramane asa cum ai venit.
Cea mai evienta este aici schimbarea care incepe sa se accelereze in propria persoana. Chiar si oamenii care vin in vizita pentru 3-4 zile pleaca “intorsi”, schimbarea incepe sa se produca in ei. Dupa sase luni nu mai esti acelasi care ai venit. Si fara sa urmezi o practica spirituala. Pur si simplu locul te invata, te schimba, te modeleaza, pentru ca tu in mod constient ti-ai deschis inima, mintea, spiritul catre aceasta posibilitate. Schimbarea incepe sa se produca cand apare CONSTIENTA. Aici am inteles de ce oamenii care traiesc de o viata la tara (cu putine exceptii) au aceleasi idealuri dar si probleme ca oamenii de la oras, desi ei sunt totusi in mijlocul naturii. Deoarece ei nu stiu ca pot avea o legatura constienta cu pamantul lor, si implicit cu Creatia.
Si mai este ceva. Nu doar propriul spatiu te schimba, ci si legaturile umane cu vecinii, comunitatea. Aici iti cunosti vecinii, nu este ca la bloc. Si mergi si ajuti. Primesti ajutor. Dar cel mai frumos este ca se tes legaturi umane. Simti ca primesti energie cand lucrezi ceva pe spatiul vecinului tau, faci ceva impreuna, vorbesti, razi, creezi, vii cu idei, dar cel mai frumos este ca pleci cu idei de acolo. Si pleci bucuros. Pentru ca acolo se vede si energia ta pusa in fapte, pentru ca acolo vezi un om bucuros ca ceva a crescut mai repede pe locul lui, pentru ca acolo nu poate apare invidie, pentru ca acolo nu ai putea vreodata sa strici ceva, unde si tu ai implicat fiinta ta. Pentru ca ti-ai petrecut un timp cu oameni, creativ. A fost co-creatie apoi fericire de la a sa contemplare, nu te-ai prosternat in fata tv-ului sau computerului de unul singur, intr-o lume virtuala, de ganduri virtuale, sentimente virtuale, fara finalitate, adica fara fapte.  
               
                                              ~~~~~~~~~~~

         Toate acestea le-am visat si am crezut ca se pot realiza. Si iata ca incet incet, toate se intampla dupa voia noastra. Va doresc si voua tuturor sa va luati curajul sa visati si sa credeti ca visele voastre pot deveni realitate. Si intr-o zi veti constata ca lumea in care traim se va fi schimbat...


17 comentarii:

  1. Sunt impresionat si rezonez cu ceea ce faceti. Despre incercari si putinta de a trece prin ele va multumesc din suflet ca le impartasiti.

    RăspundețiȘtergere
  2. Bună seara în plină noapte ....
    frumos gândești și adevărat grăiești , Mircea!!! Tu mai ai un pic de răbdare , și frumosul tot mai frumos să-l faci, și vor apărea ei , cei care trebuie să fie cu adevărat vecinii tăi, tu doar Vizualizează frumos și Oameni cu Suflet bun și o Nouă Conștiință. Vor apărea negreșit, cei care trebuie să vină cu adevărat...
    Tu ce ai simțit să faci ai făcut , acum e rândul lor .... nu suntem toți pe aceeași treaptă ...din păcate sau din fericire , da...mai mult sau mai puțin e bine așa cum este Acum.
    Cu Recunoștiință să-I mulțumim Creatorului!
    Cu drag și dor de voi, de voi ... cei de acolo,
    deocamdată eu aici ....Mihaela Stamate

    RăspundețiȘtergere
  3. Buna seara!
    Adevarat zici tu Mircea dar adevarat zice si Mihaela. Tu ai facut pasul, cumva si noi vom calca in urmele tale. Eu nu am incetat sa ma gandesc la voi, la visul Anastasiei de cand am citit cartile. Nu s-a schimbat nimic in inima mea, dorinta este pusa si ma vad intr-o comunitate in care toate lucrurile pe care le atingem sa le atingem mai intai cu sufletul, autosuficienta, gata sa dea si celorlati din prea-plinul ei, iar pe copiii ii vad schitandu-si si construindu-si scoala(cu ajutorul nostru, bineanteles). Sotul meu spune ca asta este doar o utopie; el vede doar partea materiala a lucrurilor, si de aceea nu are cum sa devina realitate din punctul lui de vedere. Sant astfel intr-un impas,caci nu ma sustine, dar voi gasi eu o cale...
    Cu siguranta vin acolo in lunile ce vor urma.
    Va imbratisez, Angy

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Bună seara Angy!
      Eu îți mulțumesc pentru cuvintele frumoase și gândurile către Spațiul tău de Iubire - Vatra Familiei! Tu visează cu ochii deschiși în continuare și cât de curând se va materializa visul tău frumos și plăcut Sufletului tău!
      Îți mulțumesc ție și tuturor celorlați care ”visează” cu ochii Sufletului, deoarece în acest fel vom putea fi din ce în ce mai mulți, ne vom aduna cât de curând și vom aplica în planul fizic Visul Creatorului!
      Îți doresc să fi puternică și să mergi înainte frumos și cu înțelepciune!!! Vom reuși , uniți și cu gânduri luminoase! Plus că suntem și ajutați ..din altă parte.....,)

      Ștergere
  4. "Intrebare: Ce ne tine in loc sa nu pornim?" Un raspuns ar fi:

    Nivelele destul de diferite (deocamdata) de constientizare a realitatii si de percepere a invataturilor oferite de Anastasia cu ajutorul rusului Vladimir Megre.

    Iar ce iti mai pot spune draga Mircea sunt urmatoarele:
    - la ora actuala nu exista nicaieri in lume o comunitate ce se bazeaza pe invataturile oferite de Anastasia (in adevaratul sens al cuvantului)
    - exista numai incercari de comunitati (cele mai multe in Rusia) care se bazeaza printre altele si pe cateva din invataturile oferite de Anastasia
    - mai bine de 10000 de ani de ratacire sau de degradare a constiintei umane nu se repara intr-un timp scurt (asemeni celui pe care se pare ca tu ti-l imaginezi) oricat de frumoase si in concordanta cu legile universului (univers oferit noua de Dumnezeul Creator) ar fi visele Anastasiei. Daca nu ai inteles iti pot spune eu, ea cere ajutor acelora care ajung sa citeasca mesajul sau. Starea Pamantului tine de credintele si gandurile tuturora nu numai de cele ale Anastasiei, de felul in care acestea se raporteaza la Dumnezeul Creator.

    - romanii nu sunt mai diferiti(spre partea negativa cum mi se pare mie la o prima vedere ca percepi tu lucrurile) decat ceilalti oameni ci pur si simplu au in ziua de azi parte de un atac psihologic impotriva lor mult mai mare. Sfatul meu este sa analizezi mai profund ceea ce se intampla in aceasta tara si sa iti revizuiesti gandirea indreptand-o spre lucururi mai pozitive. Cei care nu reusesc acest lucru chiar si intr-un asemenea mediu mai aproape de paradisul (oferit de bunul Dumnezeu Creator) pierdut inca mai au de aprofundat invataturile oferite de Anastasia (doar parerea mea deocamdata pana la proba contrarie).
    - daca intr-adevar ai fi avut un spatiu de iubire nu ai mai fi strigat in stanga si in dreapta dupa ajutor (sa apara comunitatea mai repede) ci sprijinit de al tau spatiu de iubire ai fi emanat ganduri luminoase care sa ii ajute si pe ceilalti sa inteleaga informatia pe care Anastasia o transmite in carti si implicit sa constientizeze mai bine realitatea.

    Iti doresc mult succes in a face acest lucru! (succes care mi-l doresc atat mie cat si tuturor oamenilor de pe planeta).

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Draga Andrei,

      Iti multumesc pentru parerile tale care de fapt au reconfirmat cele ce am scris.
      Articolul nu este un strigat dupa ajutor, ci doar o reconstatare a tipologiei generale a fratilor nostri romani care, cred eu, sunt inca la nivelul de asteptare. Iar eu imi pun intrebari legate de asta. Nu este o emanare de ganduri ne-luminoase, ci doar o constatare.
      Cat despre Spatiul meu de Iubire, cu adevarat, eu si el suntem doar la inceput, si sper ca pana la sfarsitul acestui episod in trup fizic sa creez o legatura mult mai profunda cu Universul prin intermediul Spatiului meu. Iti doresc si tie succes in aceasta directie.

      Ștergere
  5. Bună dimineața Dle Andres!
    Vreau să vă întreb ... Sunteți pregătit să adoptați învățăturile Anastasiei , și să trăiți pe Spațiul dvoastră? Și cum vedeți dvoastră o comunitate adevărată după aceste învățături neprețuite ale siberianei Anastasia? Vă salut gândurile curate!

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Bună dimineaţa d-na Mihaela Stamate!
      Învăţăturile Anastasiei (aşa cum le-am perceput eu) le-am adoptat de ceva vreme (cele care pot fi adoptate în mijlocul unui oraş precum Bucureştiul luând în considerare şi situaţia mea personală). Să trăiesc pe Spaţiul meu asta e o situaţie spre care tind, deocamdată un Spaţiu cât mai aproape de cel despre care vorbește Anastasia nu îmi este accesibil). Dacă l-aş avea aş fi pregătit dar deocamdată e doar în plan. Pentru a crea o comunitate adevărată după învăţăturile Anastasiei e nevoie de mai multe persoane cu aproximativ acelaşi nivel de conştientizare a realităţii rezultat din o cât mai bună percepere a învăţăturilor Anastasiei transmise prin intermediul cărţilor lui Vladimir Megre. Pentru a face posibilă reuniunea unor asemenea persoane în orice loc de pe planetă (inclusiv România) în vederea formării unei comunităţi după învăţăturile Anastasiei (în adevăratul sens al cuvântului) e nevoie de întâlniri în care cei care au citit cărţile să îşi împărtăşească în mod deschis ceea ce au înţeles din învăţăturile Anastasiei (ceva asemănător cu festivalurile care periodic am înţeles că au loc în Rusia). Fără un nivel cât de cât apropiat de înţelegere a învăţăturilor Anastasiei prezent la mai multe persoane nu se poate vorbi de formarea nici unei comunităţii sau măcar a unei încercări care să aibă rezultate considerabile. Soluţia Anastasiei este una extrem de inteligentă dar punerea ei în practică nu este una uşoară şi necesită timp (punctul meu de vedere). Cei care sunt conştienţi de eternitatea lor nu disperă şi ştiu că: toate la timpul lor, lupta cu forţele întunericului continuă, omenirea este la începutul trezirii sale după 10000 de ani de somn, trezire care se face treptat şi în grade diferite etc.

      Aş fi curios să ştiu cum se prezintă în cazul dumneavoastră perceperea învăţăturilor Anastasiei, dacă consideraţi că puteţi fi deschisă în a mi-o împărtăşi adresa mea de email este k_andres_80@yahoo.es, ID-ul meu de Yahoo Messenger cel din email iar numele meu este Oană Andrei.

      Vă salut şi eu gândurile curate şi vă doresc (ceea ce îmi doresc şi mie) o percepere cât mai bună a realităţii!

      Ștergere
    2. Bună dimineața!
      În cazul meu lucrurile au fost destul de complexe până acum , la nivel de percepere a realității, tocmai aici este secretul multora, percepem prea mult realitatea, iar în felul acesta nu se mai viseză. Suntem de foarte multe ori prea realiști Domnule Andrei! Iar această realitate pe care noi o percem , de cele mai multe ori se petrece într-un mod în care noi l-am proiectat, așadar reiese că dacă cel care dorește cu adevărat ceea ce visează , face în așa fel încât să aranjeze lucrurile din viața lui personală , încât să-și îndeplinească visele cât mai repede cu putință dar în același timp și la momentul potrivit fiecăruia....!!! Iar toate acestea devin materializabile negreșit, în momentul în care nu mai stăm să ne aplecăm urechea în stânga și în drepta, ci luate frâiele în mâini și la treabă, cu încredere în forțele proprii și cu optimismul că mai sunt mulții alții ca mine .
      Eu îmi aduc aminte , în timpul în care citeam primele volume din seria cărților lui Vladimir Megre - Cedrii sunători ai Rusiei , aveam neliniști în interiorul meu , deoarece mă transformam,în mine deja se petreceau reacții greu descrivibile...( și cu siguranță nu sunt singura ).
      Cu gândul spre realizarea acestui Vis , trăiesc din 2008, și mi-am pus întrebarea de foarte multe ori înainte , de ce nu merg să concretizez acest Vis?! Am găsit răspunsul singură, spunându-mi mie însămi că mai am de așteptat până în momentul în care se vor traduce ultimile cărți, neavând de unde să știu când va fi acest moment exact... Dar țin să vă spun că viața le-a aranjat atât de bine pe toate încât anul acesta m-am decis să mă apuc concret de treabă, chiar dacă încă nu apăruse vol. 8 partea a doua și vol. 10. Eram deja pregătită în interiorul meu și automat exteriorul a reacționat la gândurile mele. Acum țin să vă spun că în curând va ieși la lumina zilei și vol. 10 - Anasta. Iar eu acest fapt nu l-am cunoscut dinainte, ci doar s-au derulat lucrurile așa cum trebuia ...
      Așadar, din această toamnă eu, împreună cu alți Oameni care gândesc ca și mine că a Sosit Timpul Acum să concretizăm , să aplicăm Visul, vom începe să punem bazele unui Nou Așezământ. Sper ca în curând să ni se alăture cât mai mulți Oameni cu Suflet și gânduri pure și luminoase !!!
      Eu vă doresc , nu ceea ce îmi doresc mie , ci ceea ce vă doriți dumneavoastră!!!! Fiecare își Dorește și își Alege singur!!!! Eu pot să vă doresc doar să vă realizați Visele frumoase și curate! Iubirea, Armonia, Echilibru și dorința de a Crea cât mai frumos să dăinuiscaă în viața dumneavostră, și toate astea doar dacă și d-voastră aveți aceleași aspirații!!!

      Ștergere
    3. Bună ziua d-na Mihaela!
      Conştientizarea realităţii (mă refer la cea înfăţişată de Anastasia, cea a situaţiei la nivel planetar a umanităţii ci nu la situaţia personală) la un nivel cât mai ridicat (ca urmare a unei percepţii cât mai bune a învăţăturilor Anastasiei) nu te împiedică deloc să visezi ci doar te ajută să emani cât mai puţine energii negative în spaţiu, ajutându-te astfel să eviţi de dinainte anumite interacţionări care nu ar fi deloc benefice.

      Aştept momentul în care cititorii cărţilor vor fi capabili să vorbească în mod deschis despre ceea ce ei au înţeles sau perceput din învăţăturile Anastasiei. Asta însă în mod cert nu se poate face pe un blog (pierdere inutilă de timp, în mod clar cea mai dificilă metodă de comunicare dintre toate cele existente) ci în cadrul unor reuniuni directe (modul ideal) sau virtuale (cele în care pierderea de timp este limitată). Până când acestea nu vor avea loc şi în România într-un cadru facilitat (de cei interesaţi sau de editura Dianuşa) asemănător celor din Rusia sau alte ţări mă voi rezuma doar la visul propriului spaţiu de iubire.

      Mult succes cu Noul Aşezământ vă doresc dv. şi celor cu care veţi pune bazele acestuia şi Dumnezeu să vă lumineze ca a sa creare să fie făcută într-o cât mai exactă concordanţă cu legile Universului!

      Ștergere
    4. Bună ziua,
      vă mulțumesc frumos pentru toate gândurile bune și realiste! Ne vom întâlni cu siguranță , în mod direct și vom comunica și vom împărtăși idei și dorințe! Încă un pic de răbdare , împreună și uniți ne va fi mai ușor!!!
      Să auzim doar de bine!!!

      Ștergere
  6. Draga Andresk, am eu impresia sau incerci sa ii pictezi pe cei din vale ca pe niste dictatori, oameni ce asteapta sa apara supusii, cei care nu doresc sa gandeasca, cei care vor sa atraga din viata minunata de oras acea mica particica care tot timpul le spune ce trebuie facut, fara de care ar fi pierduti?
    Romanii nu sunt diferiti fata de nici un alt popor atata timp cat ajung sa gandeasca singuri.... singura dezamagire este ca locul minunat ce doreste a se arata aceasta vale este ca ei vin tot ca niste supusi, ca niste oi.
    De ce oare sa nu fie acela spatiu de iubire daca oamenii vin, tac, fac si isi iubesc in continuare viata chiar daca isi continua trairea de marioneta?
    Cu siguranta acest blog are toate mesajele necesare sa ii atraga exact pe oamenii necesari acestei comunitati. Cei ce vor merge acolo si nu vor ramane .... cine stie, poate sunt mai treji decat multi altii.
    Pace voua si succes. Raman un cititor fidel.

    Semmnat - Romanul de la oras cu ochii larg deschisi

    RăspundețiȘtergere
  7. Bună seara tuturor celor interesați de acest proiect Măreț!


    Ar fi bine ca fiecare să înceapă să vorbească aici ...măcar aici , dacă pe site-ul editurii Dianușa nu și-a făcut mai nimeni apariția.....
    Dacă aveți planuri și convingerea că vreți și sunteți pregătiți să începeți să făuriți Vatra Familiei, haideți să schimbăm câteva cuvinte aici , asta ptr început , ca mai apoi să stabilim și întâlnirile în care vom proiecta împreună fizic , cu ideile și dorințele fiecăruia , să putem să începem să materializăm clar și concret.
    Ce să mai încolo și încoace , cărțile pe față și la treabă serioasă , că de vorbărie pe net ..... e plin Pământul de gunoaie și noi am ajuns să ne înecăm în ceea ce am produs.
    Pregătiți ? Eu da , suntem deja câțiva buni prieteni cu aceleași aspirații luminoase , știm ce avem de făcut concret , pretendenți la candidatura VATRA FAMILIEI .....
    Lăsați aici o adresă , un contact ...

    Vă doresc ca toate visele frumoase și de bine să se materializeze cât mai curând cu putință!!!
    P.S. Atenție la ce visăm....

    RăspundețiȘtergere
  8. De ce sa desfacem atat firul in patru? Cineva care s-a saturat doar sa vorbeasca a facut. Cei care deasemeni,isi vor dori si fapte pe langa vorbe, i se vor alatura si vor face la fel. De ce sa ne judecam unii pe altii? Sunt convinsa ca Mircea si Ana isi vor indeplini visul caci macar au inceput ceva. Cum ramane cu ceilalti, care doar stau si judeca? Daca vi se pare putin lucru sa cauti un loc, sa il faci disponibil, sa intretii un blog pe telefon, sa primesti o multime de musafiri , de mesaje si toata avalansa de intrebari mai mult sau mai putin enervante, si toate astea nu pentru un castig personal ci pentru realizarea unui vis frumos, atunci poate va mai ganditi si veti intelege ca nu este. Si pentru ca oamenii sunt unici, hai sa pastram singura parte care poate fi comuna, visul, si adunandu-ne mai multi sa-l transformam in realitate. Caci da, unde-s doi, puterea creste!

    RăspundețiȘtergere
  9. Am citit o parte din cartile Anastasiei. Ma bucur ca au inceput sa se formeze comunitati care traiesc dupa invaturile Anstasiei dar constat cu surprindere ca se merge pe varianta "grea". Aceea de a forma NOI comunitati respectand tot ce scrie Megre. Mie mi se pare mai usor sa aplic principiile si sa le "adaptez" la specificul stramosesc. Satele noastre de la tara respecta in mare parte principiile iar strabunicii nostri au dus un mod de viata asemanator celui rusesc dar cu tuse specifice romanesti. De ce sa daramam tot si sa construim ceva nou cand putem adapta? Emotional e mai usor, nu apare sentimentul de dezradacinare (acelasi care a dus la ura si invidia existenta in orase) iar sentimentul de aparteneta,de continuitate ocupa un loc central atat in cartile lui Megre cat si in cultura dacica: spatiu de iubire e creat de parinti pentru copii sai, Anastasia nu pleaca din poiana ei pentru ca acolo sun energiile parintilor, copilul si-l creste in acelasi spatiu pentru a fi ocrotit de energiile lasate si de bunici iar exemplele pot continua. Nu trebuie sa creem noi spatii de iubire ci doar sa ne intoarcem in cele create deja de bunici, strabunici si sa ii dam o tusa specifica si personala. Energia locurilor de nastere a paritilor si bunicilor ne asigura o legatura mai "rapida" si mai "trainica" cu Creatia Lui Dumnezeu. Dar asta e doar parerea mea. Si precizez ca asta fac de cativa ani de cand am citit Anastasia. Si constat cu surprindere ca "curentul" functioneaza in forma asta in jurul meu... Si vad chipuri candva innourate de griji, revenite in vatra satelor pentru a-si regasi zambetul si seninatatea. Inca nu sunt aplicate toate principiile dar inceputurile se vad prin disparitia gardurilor de fier cu beton si aparitia celor vii, prin gradinite individuale, prin renuntarea la chimicale in gradini si chiar lasarea buruienilor, dar mai ales prin aparitia diverselor specii de copaci si arbusti in curtile oamenilor care nu ar fi fost inainte: zmeur, mur, stejari, artari....
    Cu multa dragoste intr-o schimbare benefica a pamantului....

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Salutare la toata lumea! :)

      Ma alatur ideei Corinei cu adaptarea principiilor in satul stramosesc, cu cateva rezerve. Cred ca exista un fel de numar critic de oameni intr-o comunitate, care odata atrasi in capcana progresului si a modernitatii, devine practic imposibil sa isi revina la principiile stramosesti sanatoase. Vad acest exemplu in satul meu natal si nu numai. Totodata, sa nu uitam ca multe asa zise principii stramosesti sunt construite sau vin din agricultura, agricultura care a schimbat fundamental viata pe Pamant, si nu in bine!
      Corina, imi poti spune, te rog, din ce zona esti?
      Nu am citit cartile Anastasiei si nu imi pot da cu parerea despre continut. Pot sa-mi dau cu parerea despre postul lui Mircea de mai sus. Cred ca nu poti sa schimbi cu cateva fraze logice, si chiar intelepte, optica unor persoane cu ani grei de indoctrinare la activ. Mai cred ca repetarea excesiva a cuvintelor "spiritualitate", "iubire", "Dumnezeu"... face pe unii oameni sa fie... reticenti...
      Despre spiritualitate... cred ca trupul si sufletul sunt una, inseparabile. Cei care "tind" spre o spiritualitate ridicata automat divorteaza de trup si il privesc ca pe ceva inferior, il ignora, in speranta unei superioritati spirituale; asta e perceptia mea.

      Cred ca tehnologia nu este neutra si are particularitati inglobate care duc la efecte negative pe termen lung si foarte lung; totusi, trebuie gandit ca distrugerea si consumarea planetei se face la scara si cu viteza tehnologica... ca cei care vor sa ne exploateze si fure pamanturile o fac cu ajutorul masinariilor deci pentru a avea un raspuns pe masura trebuie gandit bine implicarea masinariilor.

      Cum ziceam mai sus, n-am citit cartile Anastasiei dar am citit:

      Running on Emptiness. The Pathology of Civilization - John Zerzan
      The Unsettling of America; What Are People For? - Wendell Berry
      For Arguments for The Elimination of TV; In The Absence of The Sacred. The Failure of Technology and The Survival of The Indian Nations - Jerry Mander
      Ancient Futures. Learning from Ladakh - Helena Norberg-Hodge
      A Language Older Than Words; The Culture of Make Believe; EndGame - Derrick Jensen
      Against The Grain - Richard Manning
      Cure Tooth Decay with Nutrition - Raniel Nagel
      The Continuum Concept - Jean Liedloff
      Sepp Holzer's Permaculture...

      ... si mai am cel putin inca pe atatea in biblioteca, pe teme similare care asteapta sa le vina randul.
      Toate cele bune!

      Ștergere
  10. Comentez aici ca e mai multa activitate. Nu am citit cartile la care face toata lumea referire, deci nu pot sa ma pronunt asupra lor, dar, din ceeea ce am inteles eu ca vreti sa creati in acea vale din Tinutul Padurenilor pot sa imi dau seama despre ce este vorba. Mesajul acestor carti cred ca poate fi transpus mult mai simplu prin "legile belagine" ale vechilor daci care au populat si populeaza in continuare acele taramuri.
    Pentru a da o sansa comunitatii voastre cred ca in prima faza este putin cam extrem sa eliminati toate beneficiile modernitatii, ma refer in primul rand la curentul electric. Daca ati fi o comunitate de 50 de oameni in putere nu ar fi o problema pentru ca la comun s-ar putea face multe lucruri, dar fiind o mana de oameni este foarte, foarte greu sa faci ceva folosind doar foarta bratelor ( si alea putine). In faza in care sunteti riscati sa capotati inainte de a fi reusit sa miscati ceva si cred ca ar fi pacat. Punctul de vedere al Corinei mi se pare foarte corect, de ce incercati sa inventati voi spatiul de iubire cand de fapt sunteti in inima unui spatiu de iubire autentic, stramosesc, creat de inaintasii nostri dacii care traiesc inca in Padurenime (daca v-ati fi preumblat putin prin zona e destul de evident).
    Deci sa nu ma lungesc prea mult. Inainte de a impune limite si de a proscrie modernitatea, folositi-va de ea cu cap si cat mai mult posibil pana in punctul in care satul vostru devine sustenabil, apoi cred ca ea va fi eliminata de la sine, dar repet, pentru ce vreti voi sa faceti impunerea barierelor nu poate decat sa duca la dezintegrare, pentru simplul motiv ca oamenii care vor veni sa se instaleze sau s-au instalat deja, daca nu vor vedea rezultate concrete in decurs de doi trei ani se vor satura de carat lut cu roaba, spalatul hainelor cu mana (exista valtori si sunt foarte eficiente si eco)si dus din petul de 5 litri la 0 grade ( si pentru operatiunea asta padurenii se spalau in covata cu apa incalzita pe soba in bucatarie pentru ca nu erau masochisti sa stea in frig).
    Sper ca ati inteles ce vroiam sa spun, e doar parerea mea.

    RăspundețiȘtergere

Elefant.ro - Premium
Bio-Cosmetics.ro